Ucraina- Moldova-România- 05-08.10.2017

Pe urmele Întregitorilor de Țară

Etapa a II-a a excursiilor tematice sub denumirea „Pe urmele Întregitorilor de Țară”, organizate de Filiala Maramureș a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria a avut loc în perioada 5-8 octombrie și s-a desfășurat pe traseul: Sucevița, vama Siret, Cernăuți, Hotin, Soroca, Chișinău și Iași, la care au participat 48 de membri și simpatizanți ai filialei noastre.

La Cernăuți în sala de marmură

Odată intrați în Sala Sinodală a Mitropoliei Bucovinei de la anul 1918, Angela Bota, ghidul nostru la Muzeul de Stat „Iuri Fetcovici” din Cernăuți, ne-a invitat să ne așezăm pe scaunele frumos capitonate din impunătoarea încăpere de marmură.

Din instinct privesc dacă este liber scaunul pe care doresc să mă așez, și dacă au rămas ceva „semne” de la românul bucovinean ce stătea pe acest loc la 28 noiembeie 1918.

Mă așez cu sfială și ridic mâna dreaptă, rămânând așa până când nepotul meu, Gabriel, a reușit să numere până la 48, deoarece, întreg grupul de maramureșeni intrați în sală mi-a urmat gestul. Da, au votat aici o Moțiune de Neuitare a eroicului moment în care „Congresul general al Bucovinei, întrupând suprema putere a ţării şi fiind singuri cu puterea legiuitoare, întrunit, joi, 28 noiembrie 1918, considerând că în 1774, prin vicleşug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei Habsburgilor, …în numele suveranităţii naţionale, hotărâm: Unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru cu regatul României (Extras din Moțiunea din 1918)”.

La Cimitirul eroilor români din Cernăuți

Pentru a elogia pe bucovinenii care au hotărât Unirea lor cu România dar și pe eroii căzuți în lupta pentru Reîntregirea Țării, grupul de maramureșeni veniți aici la Cernăuți, a participat la oficierea unui parastas și a depus o coroană de flori cu ceremonial militar la monumentul ridicat în anul 2008 de către Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, din România: „IN MEMORIAM militarilor români căzuți în luptele din regiunea Cernăuți, în 1941-1944”. Pe o altă placă memorială din acest cimitir sunt încrustate cuvintele: „AICI IS INMORMANTATI 400 DE MARTIRI AI NEAMULUI, ASASINATI DE NKVD IN 1941 ȘI 695 SOLDATI ROMÂNI CĂZUȚI ÎN CEL DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL”.

Readucem în atenția cititorilor numele fruntașilor politici bucovineni de la 1918: mitropolitul Silvestru, episcopii Dosoftei Herescu şi Isaia Baloşescu; fraţii Hurmuzachi, Dionisie Bejan, Iancu Flondor, Ion Nistor, Sextil Puşcariu, dr. Ghe. Popovici și mulți, mulți alții.

Ceremonialul religios a fost asigurat de către preotul militar Daniel Achim din cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi Maramureș comandat de lc. col. Petru Marcel Florișteanu, inspector șef al acestei instituții și de către părintele Mircea Dorel Daraban, preot la Parohia „Sf. Vasile cel Mare” din Baia Mare, cu binecuvântarea primită de la Preasfințitul Iustin, episcopul ortodox al Maramureșului și Sătmarului.

După derularea activităților festive, am adresat rugămintea românilor din Cernăuți, prezenți la manifestarea cultural-patriotică, să ne spună aspecte din viața și activitatea lor. Domnul Octavian Bivolaru, președintele Societății „Golgota” a românilor din regiunea Cernăuți, cu lacrimi în ochi, ne-a mărturisit că în viața lui de octogenar, în Cernăuți, n-a participat la o festivitate atât de emoționantă și înălțătoare, indiferent de nivelul delegațiilor care au venit din România.

Domnul Vasile Răuț, vice-președinte al Societății „Golgota” ne-a prezentat regimul juridic al terenului pe care ne aflam. Am luat la cunoștință cu stupoare că pământul în care sunt așezate oasele martirilor români, căzuți în luptele pentru eliberarea Cernăuțiului, este pământ străin. Nici trei arii de pământ, cât are acest tintirim, nu s-a obținut de către România în schimbul renunțării la un ținut românesc cu ocazia semnării Tratatului de bună vecinătate? Vă mai amintiți domnule fost președinte Constantinescu, sau cei care i-au urmat în această responsabilă funcție în statul român? Martirii din Cernăuți strigă după ajutor! De unde va veni el? Din acest motiv, magistratul pensionar Emil Costin a renunțat să mai susțină în fața grupului de maramureșeni tema: ”Statul de drept din România de după 1989”. Rămâne totuși întrebarea: Până când va mai dura Statul de Drepți! fără să ni se spună de unde vine comanda!?

Domnul Vasile Bâcu, președintele Societății de cultură a românilor din regiunea Cernăuți ne-a prezentat activitățile culturale pe care le desfășoară românii din această regiune. Anul trecut, la statuia Marelui Eminescu am avut ocazia să particip la o frumoasă activitare cultural artistică organizată de această asociație. Acum la această statuie, naționaliștii ukraineni ne-au dat un semn că Eminescu nu mai este român, asa cum, mai inainte vreme, poetul nostru național era revendicat de ruși. Tuturor le-a dat răspunsul, însuși Mihai Eminescu scriind poezia: Ce-ți doresc eu Ție, dulce Românie!

Fotograful Euromediei Bucovina, domnul Nicolae Hăuca, tăcut și sârguincios a fost îngerul nostru păzitor, asigurându-ne dialogul cu administrația Hotelului Khiev unde am fos cazati. O mențiune specială facem privitor la Dragoș Olaru, cunoscător al documentelor de arhivă, existente la Cernăuți, care pensionar fiind, ne-a asigurat explicațiile de rigoare legate de itinerariul parcurs.

La Consulatul General al României din Cernăuți

Intrați în sediul Consulatului General al României la Cernăuți, toți membrii grupului de maramureșeni au trait clipe unice în viața lor. Excelența sa, Eleonora Moldovan, consulul general, ne-a adresat un cuvânt de bun venit. Fiecare dintre noi am primit un CERTIFICAT de prezentă și o călduroasă îmbrățișare. Emoția noastră a sporit văzând umezirea ochilor doamnei Eleonora (de loc, din Remeți, jud. Maramureș) atunci când Mihai Câmpeanu, camaradul nostru, luînd poziția de drepți a rostit cu voce de rezervist, dar, răspicat „Servesc Patria!”.

Cimitirul vechi

La mormântul lui Aron Pumnul, aflat în Cimitirul Vechi din Cernăuți, părintele Daniel a recitat poezia cu același titlu, scrisă de luceafărul poeziei românești. O „poză de grup” s-a făcut și la mormântul familiei Onciu din care au făcut parte mari personalități ale culturii românești.

Tot aici se află o placă comemorativă „În memoria martirilor neamului românesc- 2000” realizată prin grija domnului Octavian Bivolaru, președintele Societății „Golgota” a românilor din regiunea Cernăuți.

Nu am părăsit Cernăuțiul pănă nu i-am spus nepotului meu, indicându-i reperele necesare: Pocuția, a fost dobândită de către domnitorul Moldovei, Roman I (la 20 ianuarie 1388, Petru al II-lea Mușat în unire cu fratele și co-regentul său Roman împrumută pe socrul său Vladislav, regale Poloniei, cu suma de 3000 ruble primind zălog Pocuția. Suma nu a fost restituită). Primul act de atestare privind orașul Cernăuți (un hrisov din 6 octombrie 1408), cel pe care ți l-am arătat astă noapte, pe peretele mare din centrul orașului, avea sigiliul domnesc a lui Alexandru cel Bun. Întreaga Bucovină a fost a lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Granița de nord-est a Regatului România a fost pe albia râurilor Ceremuş, Colacin şi Nistru. Cetatea Hotin, către care ne îndreptăm noi, a fost cel mai puternic și vechi bastion de apărare față de invaziile din răsărit. Să nu uiți Gabriel!

La Chișinău bate vânt puternic dinspre răsărit...

De la Cernăuți (acum în Ukraina ne-am îndreptat spre Chișinău (acum în Republica Moldova). Pe itinerariul parcurs ne-am oprit să vizităm două dintre numeroasele cetăți construite pe malul drept al Nistrului pentru a fi bastioane de veghe la hotarul de răsărit al Țării, Hotinul și Soroca.

Am fi dorit să trecem apa Nistrului pe la Vadul lui Vodă, să pășim prin locul prin care domnitorii moldoveni treceau să-și inspecteze hotarul estic al Țării, acolo unde locuiesc azi românii transnistrieni, adică toţi românii de dincolo de Nistru, din Podolia şi până la Nipru, de la Bug, Don, din Crimeea, Caucaz şi Siberia. N-a fost chip. Nu puteam risca să ne lăsăm în grija misiunii „căștilor albastre” (cu soldați ruși), la trecerea noii granițe (din 1992) cu așa numitul stat transnistrean, sprijinit de puternica Armată a XIV-a (nu doar a lui Smirnov) în timp ce pe pancarda mare scria „Pe urmele Întregitorilor de Țară” iar alături de aceasta erau cărți și reviste pregătite pentru cei dornici să citească în limba română (cărți editate și oferite de Editura „Eurotip” Baia Mare - director: Pamfil Godja) și revistele ”Familia Română” (editată de Bibioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare - director: dr. Teodor Ardelean) și „Eroii Neamului” din Satu Mare - redactor șef: colonel (r.) Voicu Șichet).

Târziu în noapte intrăm în Chișinău venind dinspre răsărit. Parcă veneam în întâmpinarea militarilor români din unităţile Diviziei 1 Blindată de sub comanda generalului Sion care în baza ordinului dat de mareșalul Antonescu: „Ostași, treceți Prutul!”, au pătruns prin lupte grele, în noaptea de 16 iulie1941, și au eliberat orașul Chişinău, act ce a însemnat realipirea Basarabiei la Țară. Administrația militară românească din Basarabia a durat până când frontul sovietic, din vara anului 1944, a ajuns la Prut. Pacea de la Paris (10 februarie 1947) consfințind granițele fixate la 1940.

Memoria eroilor căzuți pentru Întregirea și Reîntregirea Țării a fost elogiată de grupul maramureșean în ”Complexul Memorial-Cimitirul Eroilor” din Chișinău unde s-a oficiat un parastas, s-a depus o coroană de flori cu ceremonial militar și s-au rostit alocuțiuniuni.

Menționăm prezența în soborul de preoți a părintelui Serghiev Cireș, preot la parohia bisericii Sfintei Cuvioase Parascheva din Chișinău, care s-a alăturat preotului militar Daniel Achim din cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi Maramureș și părintelui Mircea Dorel Daraban, preot la Parohia „Sf. Vasile cel Mare” din Baia Mare, cu binecuvântarea primită de la Preasfințitul Iustin, episcopul ortodox al Maramureșului și Sătmarului, componenți ai grupului nostru.

Lacrimi și durere s-au văzut pe chipurile celor prezenți când doi dintre eroii moldoveni, participanți la războiul din Transnistria (1992) au evocat clipe din momentele crâncene ale luptelor la care au participat. Au rostit alocuțiuni: domnul Zaiț Vasile și dl. Verlan Veaceslav – președintele și respectiv vicepreședintele Comitetului de salvare a Complexului Memorial Cimitirul Eroilor și Postovan Mihai – Președintele Asociației Republicane a Veteranilor de Război ai Armatei Române din Republica Moldova.

Părintele Daniel a recitat poezia Limba Noastră de Alexe Mateevici, iar actorul și poetul moldovean, Alexandru Cupcea ne-a oferit un recital de poezii patriotice, recital ce a continuat și în autocar, până la hotelul Europa unde am fost cazați.

Părăsind Complexul Memorial, în sufletele noastre, s-au confruntat cele mai neobișnuite idei. Cum este posibil ca terenul în care zac, date uitării, osemintele eroilor armatei române, denumit „Cimitirul Eroilor” să fie nimic alceva decât un „Huci”?!!! Vegetatia formată din arbuști, spini, ciulini, care împinsă de buldozere au creat o platform peste mormintele eroilor, pentru a pregăti ridicarea unei construcții civile. Terenul aparține unui proprietar privat care a acumpărat acest teren sperând să facă o afacere bună cu statul român care în mod firesc trebuia să-l răscumpere. Au trecut 28 de ani de la Revoluția din 1989 dar reprezentanții autorizați ai României la Chișinău, n-au avut preocupări legate de memoria eroilor români căzuți în grele lupte pentru eliberarea Cișinăului. Cum să creadă un român moldovean cuvintele clamate de cei ce vor să pară unificatori de țară când Cimitirul Eroilor este ca după război!!!

Vizitarea Muzeului Național de Istorie din Chișinău a constituit pentru noi o prioritate. Am dorit să vedem modul în care se prezintă vizitatorilor momentul istoric deosebit de important din viața moldovenilor de peste Prut, când Sfatul Ţării a votat, la 27 martie 1918, Actul Unirii înfăptuindu-se astfel unirea Basarabiei cu România. La prima vedere lucrurile par a fi rezonabile. Am găsit prezentat acest momemt istoric dar într-o viziune palidă față de momentul în care Basarabia română a reintrat sub ocupație sovietică.

Sub denumirea de Diorama „Operația Iași-Chișinău 1944” este prezentată într-o panoramă deosebită, pe o suprafață de 800 metri pătrați, ”opera unicală realizată timp de opt ani de către renumiții pictori Nicolai Prisekin și Alexei Semionov, de Studioul military „M.B.Grecov” din Moscova” a cărei subiect principal este ”Bărbăția și eroismul celor căzuți pe câmpul de luptă, intensitatea și dramatismul acțiunilor militare de lângă satul Leușeni, pe Prut”. Cei care se opuneau acestor „eroi” nu erau alții decât ostașii Regatului Român imperialist. Vă redăm și alte aspecte prezentate în muzeu și recomandăm tuturor să trecă pragul acestei instituții de cultură.

Iată de ce, noi românii din Țară trebuie să cunoaștem, să promovăm istoria reală și să nu învinovățim pe cei care învață lucrurile din perspectiva altor interese pentru că sunt obligați să o facă.

Regimul sovietic instaurat în Basarabia, timp de o jumătate de secol ce a trecut, prin deportări, colonizări, un învățîmânt partinic și rusificat au format o „elită” de sneguri și dodoni care este precumpănitoare în viața politică din Republica Moldova. Iată un motiv pentru care Roata istoriei, la destrămarea Uniunii Sovietice, privitoare la teritoriile dintre Prut și Nistru, n-a urmat cursul firesc, cel din 1918. Dar să nu uităm că nedenunțarea Pactului Molotov-Ribentrop a constituit un factor esential în derularea evenimentelor, după anul 1989. Cum era să se realizeze unirea Basarabiei cu România când, conform celor spuse atunci de seniorul Coposu, și acum adeverite de toată lumea, România era sortită destrămării, acțiune ce pare că are continuitate prin forme deosebit de complexe și ascunse românilor de bună credință?

Multe, foarte multe sunt semnalele privind vântul ce bate dinspre rărărit în Republica Moldova. În Chișinău, dacă întrebi despre un anume obiectiv, în limba română, ți se răspunde în rusește, cu intercalarea unor cuvinte „moldovenești” pentru ca totuși să înțelegi despre ce este vorba. Moldovenilor, persoane publice, le este frică să se „afișeze” cu grupuri de români, considerați străini, pentru a nu fi acuzați ca fiind „unioniști”.

Seara românească pe care grupul de maramureșeni a organizat-o la hotelul Europa, locul unde am fost cazati, a fost intreruptă la solicitarea unor tineri cu ochi albaștri care au sesizat că am depăsit ora destinată pentru cină. 

Totodată, pentru a nu tulbura apele și fără să atragem atenția celor ce chefuiau în piața centrală a Chișinăului, noi, pelerinii ”Pe urmele Întregitorilor de Țară” ne-am adunat la statuia lui Ștefan cel Mare și Sfânt, din Chișinău, ne-am prins de mâni în jurul ei, iar Hora Unirii am dansat-o la Iași comemorând ostașii voluntari ardeleni constituiți în unități de luptă la Darnița, în Siberia și care la 8 iunie 1917 au depus jurământul de credință în fața regelui României contribuind prin jerfa lor, la realizarea celui mai înalt ideal al națiunii române: Unirea cea Mare.

Am spus la revedere românilor de peste Prut, după ce ne-am rugat alături și împreună cu ei, în limba română, la Mănăstirea Capriana și am reținut cuvintele lor, uneori spuse în șoaptă: Și totuși suntem frați!!!

La Iași

”Munții Carpați sunt prea mici față de înălțimea inimilor care bat în piepturile voluntarilor și oștirii românești (...). Eram datori să venim noi la voi, azi, când voi trăiți zile atât de grele. Noi am pornit din țară străină, dar am pornit cu un singur gând: să mergem acasă. De aceea drumul nostru nu era decât unul singur, înainte. Și mergând înainte vom birui! Vom birui, pentru că nu sunt așa de înalți Carpații cât ne sunt inimile de înălțate!” Iată un crâmpei din celebrul discurs ținut de locotenentul Victor Deleu, la 8 iunie 1917 în Iași, la festivitatea de depunere a jurământului față de Țară a voluntarilor ardeleni și bucovineni veniți din Darnița (acum în Ukraina).

Jurământul pentru Țară a voluntarilor Transilvăneni si Bucovineni

Primele unități din Corpul de voluntari ardeleni și bucovineni de la Darnița vor ajunge la Iași în ziua de 7 iunie 1917 fiind întâmpinaţi la gară de şeful statului major, generalul Prezan, de ministrul de război, Vintilă Brătianu, de Octavian Goga şi de mii de ieşeni veniţi să-şi salute fraţii. A doua zi, pe 8 iunie 1917, la ora 10.00, pe platoul de pe câmpul de instrucție de la Șorogari, a avut loc ceremonia depunerii Jurământului pentru Țară. Erau de de față: regele Ferdinand I, regina Maria, oficialităţile româneşti precum şi reprezentanţii aliaţilor.

Deveniți oșteni ai Armatei României, voluntarii au fost distribuiţi la diverse unităţi militare (regimentele de infanterie 26 Rovine, 3 Olt, 19 Caracal şi 5 Vânători din Divizia 11) aducându-și un aport important în bătălia de la Mărăşeşti și în luptele pentru eliberarea Transivaniei.

Lângă statuia lui Alexandru Ioan Cuza, din Piața Unirii din Iași, în anul 2017, a fost dezvelit un „Afiș”, că nu-l pot denumi altfel (decât nimic, mai bine și atât) cu ocazia comemorării Centenarului de la momentul depunerii juramantului față de Țară a Voluntarilor Transilvaneni si Bucovineni.

Aici, la acest semn de aducere aminte, spre uimirea ieșenilor (care-l confundă cu o reclamă publicitară), grupul nostru a participat la oficierea de către preotul militar Daniel Achim din cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi Maramureș și părintele Mircea Dorel Daraban, preot la Parohia „Sf. Vasile cel Mare” din Baia Mare, componenți ai expediției noastre, a unui parastas și depunerii unei coroane de flori după regulile ceremonialului militar. Comemorând voluntarii ardeleni și bucovineni, ne-am prins în Hora Unirii și am omagiat eroismul bravilor soldați ai Armatei Române care s-au jerfit pentru Întregirea Țării.

                        Col.(r.) Gavril Babiciu

        Prim vicepreşedinte al Filialei Maramureş

a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor “Regina Maria”