CINSTIREA EROILOR LĂPUŞENI UCIŞI LA 05 DECEMBRIE 1918

            În data de 08 decembrie 2016, la puţin peste 98 de ani de la adunarea populară din 5 decembrie 1918 dedicată sărbătoririi Unirii celei Mari, o delegaţie a Filialei Maramureș a Asociației Naționale Cultul Eroilor ”Regina Maria”  condusă de preşedintele acesteia a participat la cinstirea eroilor uciși la Târgu Lăpuș de către militari unguri din regimentul 39 Debrețin.

            Împreună cu primarul oraşului, parlamentari maramureşeni, reprezentanţi ai administraţiei judeţene şi locale, primarii din toată Ţara Lăpuşului şi în prezenţa unui numeros şi entuziast public, alaiul, plecat din faţa primăriei, s-a deplasat pe străzile oraşului şi s-au depus coroane de flori la troiţele eroilor lăpşeni, la Monumentul Eroilor din al Doilea Război Mondial şi la Monumentul Martirilor din 1918.

 În faţa Monumentului Unirii a avut loc un ceremonial religios, au fost prezentate alocuţiuni de către primarul oraşului, col. (r.) Mitru Leşe şi de către preşedintele Filialei Maramureș a Asociației Naționale Cultul Eroilor ”Regina Maria”, col. (r.) Ioan Bota, s-au depus coroane de flori, a fost prezentat un grandios program de cântece, poezii patriotice şi colinde de către elevii Colegiului „Petru Rareş” din Târgu Lăpuş şi ai colegiului Pedagogic din Năsăud, activitatea încheindu-se cu defilarea gărzii de onoare pe acordurile marşurilor interpretate de către Fanfara Municipală Baia Mare.

          În alocuţiunea prezentată cu acest prilej, col. (r.) Ioan Bota, a subliniat următoarele:

           "Astăzi, când au trecut peste 98 de ani de la adunarea populară dedicată sărbătoririi Unirii celei Mari, dar care s-a încheiat cu teribilul masacru de la Târgu Lăpuş, cu gânduri curate, venim să plecăm genunchii la monumentul eroilor lăpuşeni, să ne încălzim inimile la focul iubirii lor de ţară, să învăţăm de la ei conştiinţa de a ne îndeplini datoria.

            Ziua de 5 decembrie 1918 este o zi tristă din istoria contemporană a oraşului Târgu Lăpuş! Aşa cum spunea poetul, prozatorul şi eseistul contemporan Horia Bădescu  în prefaţa romanului „Joia patimilor” – „Există momente în viaţa unei naţiuni, precum Marea Unire, care închid în ele întreaga istorie a acesteia. Ele spun totul despre sufletul acelei naţiuni şi despre felul ei de a fi în lume. Asemenea momente se cer reamintite pentru puterea lor modelatoare, pentru datoria faţă de acei oameni care au dat frumuseţe şi înălţare clipelor tragice.”

            Aşa că astăzi se cuvine să vorbim despre eroii acestor momente istorice şi tragice, despre dragoste, lacrimi, sânge şi ură şi despre calitatea de a rămâne oameni şi fraţi, indiferent de evenimentele şi întâmplările sinistre prin care ne-ar putea duce viaţa şi soarta.

            Pământul ţării noastre este amestecat cu sângele eroilor neamului. Din acest pământ suntem plămădiţi şi noi, şi astfel ţara trăieşte în noi, rodeşte prin noi şi îi plânge prin noi.

            Alături de eroii lăpuşeni, milioane de eroi stau deci, zidiţi, la temelia României. Deşi sunt morţi, ei trăiesc în amintirea noastră, iar faptele lor de vitejie sunt pururea vii şi pilduitoare pentru fiecare dintre noi.

            Aceste milioane de tineri care s-au jertfit pe tot parcursul zbuciumatei noastre istorii, n-au murit pentru că li s-au sfârşit zilele, ci au murit în plină tinereţe atunci când dragostea lor de viaţă era mai puternică.

            Au murit apărând vetrele părinteşti, mormintele celor dragi, patria şi neamul. Au murit pentru idealurile României şi românismului, au murit pentru noi, iar astfel devenim răspunzători pentru sacrificiul lor, pentru sângele lor, pentru viaţa şi pentru tinereţea lor.

            Datorită jertfelor lor, împărtăşim cu ei bucuria de a fi liberi şi stăpâni în țara noastră.

            Vorbim de cinstirea eroilor, dar pe câți dintre conaționali îi interesează, în realitate, aşa ceva?

            Uităm prea uşor că dacă unui popor îi slăbeşte puterea de a-şi iubi şi de a-şi respecta valorile, el se află în declin, viaţa lui se macină când îşi uită credinţa strămoşească şi istoria, iar atunci, patria se stinge. Cerul țării pare, ce-i drept, același, pământul arată la fel de roditor, râurile repezi cu ape cristaline curg, așijderea, grăbite către Marea cea Mare; așezările omenești rămân la locurile lor, încremenite între veacuri, dar sufletul neamului parcă se spulberă. Fără acesta, amintirile sfinte se șterg, peste tradițiile multiseculare se aşterne uitarea, iar sub ochii noștri nu rămâne decât cadavrul unui popor, alături de mormântul unei patrii.

            Astăzi este sărbătoare la Tărgu Lăpuş, o sărbătoare în care ne cinstim eroii şi care se bazează pe elemente simple, dar cu o vibraţie deosebită: Imnul naţional, Imnul Eroilor, tricolorul românesc, armata română şi crucea sfântă a neamului românesc, valori care trebuie respectate tot timpul de fiecare dintre noi.

            Putem oare să-i uităm?!

            Putem să nu vorbim despre ei?!

            Dar, e suficient numai atât?

            Parcă e prea puțin pentru sacrificiul lor!

            S-ar cădea să împletim neuitarea cu truda fiecăruia dintre noi de a le imita, pe cât posibil, jertfa și dragostea pentru țară, pentru idealul sfânt al unității și demnității noastre ca neam.

            În firele misterioase ale vieţii şi morţii, ei sunt legaţi de noi şi ne trimit porunci, ne vorbesc ca unor fraţi. Nu cer lacrimi, nici bocete. Ne cer doar atât: să ne facem datoria. Datorie ce o avem către ţara pe care ei au apărat-o şi la ale cărei hotare, sufletele lor stau şi astăzi ca o strajă neînfricată.

            Nu pot să închei fără să vă reamintesc preţioasele cuvinte ale lui Nicolae Iorga: „În trecutul nostru mulţi au suferit. Dacă suntem ceva, noi suntem ceva numai prin suferinţa lor. Toate puterile noastre nu sunt altceva decât jertfa lor, strânsă laolaltă şi prefăcută în energie... Neamul devine etern prin cultul eroilor.”

            Iertaţi-ne voi,care aţi făcut această ţară, pe noi,care nu putem fi ca voi !

Mă rog ca eroii noştri să aibă parte de odihna binemeritată, să le fie ţărâna uşoară şi amintirea veşnică!"