75 de ani de la intrarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial

Joi, 30.09.2016, la Cercul Militar Baia Mare s-a desfăşurat o evocare istorică care a vizat aniversarea în acest an a 75 de ani de la intrarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Activitatea a fost organizată de către Filiala Maramureş a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor "Regina Maria" în colaborare cu  Filiala Maramureş a Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere "Alexandru Ioan Cuza".

A fost prezentat de către col. (r.) Ioan Bota un documentar în care s-a arătat că:

În urmă cu 75 de ani, la 22 iunie 1941, România a intrat în război, alături de Germania, împotriva URSS, în vederea reîntregirii teritoriului său. Generalul Ion Antonescu a ordonat armatei să treacă Prutul și să elibereze Basarabia și Nordul Bucovinei: ''Ostași, Vă ordon: Treceți Prutul, Zdrobiți vrășmașul din Răsărit și Miazănoapte. Reîmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre (...)''. Au fost angajate în operațiunile militare efectivele celor două armate (peste 450.000 de militari români), care totalizau 12 divizii de infanterie, o divizie blindată și 6 brigăzi independente, precum și aviația militară (672 de avioane, dintre care 219 de bombardament și 146 de vânătoare) și forța maritimă (3 distrugătoare, două submarine și alte vase mici).

             În cadrul concepţiei generale s-au prevăzut două faze :

1. de aşteptare strategică, între 22 iunie-1iulie 1941; 

2. de ofensivă, într-o succesiune gradată, de la nord la sud, între 2 iulie-26 iulie 1941, în trei etape; 

• între 2-7 iulie –Eliberarea Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţa¸acţiuni ofensive pe Prut;
• între 8-16 iulie –Eliberarea nordului şi centrului Basarabiei;
• între 17-26 iulie – Eliberarea sudului Basarabiei.

             În noaptea senină a solstiţiului de vară, de sâmbătă spre duminică,  21 spre 22 iunie 1941, către ora 2.00,  în trenul „PATRIA”, oprit la Piatra Neamţ, în vagonul restaurant, Generalul de Armată Ion Antonescu, ridicând cupa de şampanie, a rostit în faţa celor prezenţi o scurtă alocuţiune: „În această zi a sosit ceasul luptei pentru a şterge pata de dezonoare de pe fruntea ţării şi de pe stindardele armatei. Peste puţin, în faptul acestei zile, armata ţării va primi ordinul de a trece Prutul, spre a împlini trupul ţării, aşa cum a fost de la Basarab”. Peste câteva momente, Armata Română avea să primească celebrul ordin: „Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul!”.

             În zorii zilei solstiţiului de vară, duminic㸠22 iunie 1941, ora 3, Aviaţia a început misiunile de luptă în spaţiul Basarabiei străbune, ocupată de armata sovietică, începând cu aceeaşi oră 3, a zilei de 28 iunie 1940.

             În prima zi de luptă „trupele aliate au desfăşurat acţiuni ofensive cu caracter local, pe un front larg – mai ales în terenul împădurit al Bucovinei – incursiuni, recunoaşteri în dispozitivul inamic, bombardamente de artilerie şi aviaţie, pecum şi încercări de a realiza capete de pod pe malul răsăritean al Prutului”.

             „ În zorii zilei de 22 Iunie  s-au dezlănţuit tragerile artileriei şi s-a executat o puternică lovitură de aviaţie asupra aerodromurilor, care a distrus numeroase avioane sovietice la sol/.../”.

            „În Bucovina s-au executat  incursiuni pe tot frontul Armatei 3”.

            Privind pierderile menţionăm  doar privind aviaţia: „/.../ Pierderi grele a suferit şi aviaţia: 11 echipaje (deci şi avioane) cu 40 aviatori , dintre care 13 ofiţeri– numai în prima zi de luptă”.

             Vestea intrării în război a fost primită cu bucurie de întregul popor. Regele Mihai, Patriarhul Nicodim, Academia Română, Mitropolitul Basarabiei ş.a. au elogiat acţiunea Armatei pe calea reîntregirii, pe calea idealului,a interesului naţional. Patriarhul României, Nicodim arăta: „Noi suntem în război fiindcă s-au năpustit asupra noastră cei mai nedrepţi dintre vecini.  Noi ne apărăm sărăcia şi nevoile şi neamul. Românii luptă pentru hotare şi pentru fiinţa neamului însuşi. Biserica deosebeşte 2 feluri de războaie: război de cotropire şi război de apărare. Războiul de cotropire este urâciune la Dumnezeu şi Biserica îl respinge. Războiul de apărare, însă, este ordonat de însuşi întemeietorul Bisericii /.../”. Mitropolitul Basarabiei, Gurie Grossu, declara la 11 iulie 1941: „ Ca moldovean şi slujitor al lui Hristos şi ca Mitropolit al Basarabiei, binecuvântez lupta sfântă ce duceţi pentru dezrobirea fraţilor noştri basarabeni şi bucovineni /.../ Dumnezeu să vă ajute a întinde hotarele scumpei noastre Patrii până acolo unde ei au deportat şi risipit pe iubiţii noştri moldoveni basarabeni”.

Fostul ambasador român la Berlin, Ion Gheorghe, spunea: „/.../ România s-a angajat într-un război pe care nu l-a dorit, într-un război impus de brutalul ultimatum sovietic din vara anului 1940.  România nu a urmărit ţeluri anexioniste, de cotropire a unor teritorii /.../ doar reintrarea în drepturile suverane asupra teritoriilor răpite de Rusia Sovietică cu un an înainte”.

În intervalul 22 iunie — 1 iulie 1941, de-a lungul Prutului, subunități române au realizat mici capete de pod la est de râu, care au fost supuse ripostei forțelor sovietice. Mai multe centre urbane din partea de est și sud-est a țării au fost supuse bombardamentelor aeriene sovietice, precum Constanța, la 26 iunie. Începând cu 1 iulie, diviziile Armatei a IV-a române asigurau flancul drept german, înaintând pe direcția Huși, Chișinău, Dubăsari. S-au desfășurat lupte grele în localitățile Epureni și Țiganca. La 9 iulie 1941, marile unități române dețineau controlul deplin asupra întregului teritoriu al Nordului Bucovinei. Ultimele divizii sovietice retrase din partea de nord a Basarabiei dincolo de Nistru au fost cele din zona orașului Orhei (15 iulie). La 16 iulie, unitățile Diviziei blindate au intrat în orașul Chișinău, continuând înaintarea spre Tighina. S-a trecut la ofensivă în sudul Basarabiei, unde acționa Corpul 5 armată. Amenințate cu încercuirea, trupele sovietice au început să se retragă spre est, până la aliniamentul fortificat de pe malul estic al Nistrului, unde la 26 iulie marile unități germane și române s-au întâlnit.

Armata a III-a română a fost subordonată de către Armata 11 germană, iar marile unități ale Armatei a IV-a au trecut sub conducerea operativă română, rămânând în dispozitiv de apărare pe Nistru și pe litoralul maritim.

La 8 august 1941, marile unități din compunerea Armatei a IV-a române au primit ordin să acționeze pe direcția generală Nistrul inferior — limanul Tiligulski, având obiectiv final Odessa. La 16 octombrie 1941, după două luni de lupte grele, trupele Armatei a IV-a române au cucerit Odessa. Pierderile Armatei Române s-au ridicat la 92.545 militari, dintre care 17.729 morți și 63.345 răniți și 11.471 dispăruți. Începând cu 15 iunie 1942, unități militare române au fost introduse succesiv în luptele din Caucaz și Cotul Donului — Stalingrad, unde au acționat în condiții deosebit de grele de climă și de lipsuri materiale (tunuri de artilerie antitanc, mijloace de transmisiuni, muniții, echipament gros pentru iarnă, alimente și medicamente), luptând până la 3 februarie 1943. În aceste lupte, Armata Română a suferit mari pierderi materiale și umane: 155.010 ostași din 228.072 cât au avut, la 19 noiembrie 1942, cele două corpuri (a III-a și a IV-a).

Azi, exprimăm toată recunoştinţa faţă de eroii neamului care îşi dorm somnul de veci în glia străbună, în pământ străin, în adâncul apelor¸ unii fără mormânt şi cruce la căpătâi, faţă de văduvele de război şi de veterani, de orfanii de război, de invalizii  şi marii mutilaţi de război,  faţă de veteranii de război – Eroi în viaţă, de toţi vârstnicii de azi, care au asigurat frontul cu tot ceea ce era necesar şi posibil, faţă de refugiaţi-strămutaţi, expulzaţi-evacuaţi şi deportaţi, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov, a Dictatului de la Viena, Tratatului de la Craiova, din 7 septembrie 1940,  a celui de al Doilea Război Mondial, faţă de foştii deţinuţi politici, faţă de toţi aceia care au avut de suferit în urma acestor orori ale istoriei.