PE URMELE MEMORANDIȘTILOR

VIENA 26-27 MAI 2017

                                                                  

            Filiala Maramureș a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” a hotărât ca în zilele de 26-27 mai 2017, aniversarea a 125 de ani de la demersul eroilor memorandiști transilvăneni ai anului 1892, să se facă printr-o acţiune organizată la Viena.

            La organizarea și buna desfășurare a acestei activități cultural patriotice și-au adus contribuția și membrii Asociației Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din M.A.I., Filiala „Pintea Viteazu” -Maramureș,  precum şi ai Asociației Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere „Alexandru Ioan Cuza” din M.Ap.N.-Filiala Maramureş, care, de altfel, fac parte și din asociația noastră.

            Cel care a fost sufletul acestei acţiuni, a inițiat activitatea și a pregătit minuțios toate etapele de parcurs, urmărind realitatea istorică a anului 1892, este col. (r.) Gavril Babiciu primvicepreședintele Filialei Maramureș a A.N.C.E „Regina Maria”.

            Un grup de 55 de persoane constituit din cadre în rezervă din toate structurile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din județele Maramureș și Satu Mare, precum și locuitori ai comunei Șișești, au reconstituit itinerariul parcurs și activitățile desfășurate de către cei peste 300 de români ardeleni, care, în mai 1892, s-au deplasat la Viena pentru a înmâna Memorandul Românilor din Transilvania și Ungaria către Împăratul Francisc Iosif I.

            Itinerariul a vizat mai multe obiective. Un prim popas s-a făcut la Ambasada Română din Republica Austria, care, și-a „deschis” porțile pentru toți românii care au dorit să particile la momentul de evocare a eroilor memorandiști.

             Excelența sa, Bogdan Mazuru, ambasadorul României a subliniat în alocuțiunea de întâmpinare, importanța actuală a acțiunilor cultural-patriotice și a salutat inițiativa Filialei Maramureș a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, de a reconstitui, la Viena, după 125 de ani, itinerariul și activitățile Delegației Memorandiștilor de la 1892.

            Ca răspuns la frumoasele aprecieri rostite de excelența sa, domnul col. (r.) Gavril Babiciu, a scos în evidență sprijinul acordat de către domnii Călin Țânțăreanu, ministru-consilier și Adrian Adam, secretar II, în documentarea faptică a itinerarului parcurs și modul în care a fost primită Delegația Memorandistă din 1892 de oficialitățile și populația vieneză.

            Primarul comunei Șișești, domnul Ioan Mircea Tentiș a relatat despre starea emoțională a celor douăzeci de șișeșteni care pășesc acum la Viena pe urmele celor zece eroi memorandiști din localitatea natală, moșii și stămoșii lor, îndrumați politic și spiritual de marele tribun al nației române, părintele dr. Vasile Lucaciu, „Leul de la Șișești”, unul dintre fruntașii acestei mari mișcări naționale.

            În acest cadru sărbătoresc, doamna Oana Leșiu, muzeograf la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș a oferit Ambasadei Române în Republica Austria cărți despre istoria Maramureșului.

            Col. (r.) Voicu Șichet, redactorul șef al revistei „Eroii Neamului” din Satu Mare a oferit ultimele ediții editoriale din această minunată publicație în care sunt înserate momente de eroism ale românilor pentru apărarea și înălțarea Țării.   

          Maestrul Nicolae Sabău din Cicârlău, Maramureș, reputat interpret de muzică populară și doamna Angela Muntean din Tătărăști, reprezentantă a folclorului din Satu Mare, au oferit discuri cu melodii patriotice, după care au interpretat câte un cântec din repertoriul propriu.

            Grupul de șișeșteni, căruia li s-au alăturat părintele Isidor Berbecaru din Botiza, Maramureș, și apoi toți cei prezenți acolo, au făcut ca „Doina lui Lucaciu” să treacă prin zidurile Ambasadei si să fie auzită de vienezi, acum, deoarece atunci, în anii Mișcării Memorandiste, această Doină era în faza de creație, durerile românilor și a părintelui dr. Vasile Lucaciu, de atunci şi de pe urmă, fiind cuprinse în aceasta.

            

Domnul profesor Nicolae Pop din comuna Apa, Satu Mare, localitatea în care s-a născut marele patriot Vasile Lucaciu, a oferit un album reprezentând tablouri pictate personal, printre care si portretul celui denumit ulterior „Leul de la Șișești”.

           

”Copilul de trupă”, David Nistor Lihet a oferit „muniție” bine camuflată într-o „oiagă” cu însemne tradiţionale şi bineînţeles, „apă folclorică” moroșenească.

          

  Excelența sa, ambasadorul României în Republica Austria, Bogdan Mazuru, a purtat scurte discuții, dar pline de semnificații, cu toți cei care au dorit și au avut ceva de transmis domnului ambasador.

            Ecoul pregătirii acestei activități cultural patriotice a ajuns şi la inimosul preşedinte al Asociaţiei Culturale Pro Maramureş „Dragoş Vodă” din Cluj-Napoca, Vasile Iuga de Sălişte, care a mobilizat preşedinţii altor asociaţii culturale din Ardeal, astfel că la grupul maramureşano-sătmărean plecat la Viena „Pe urmele memorandiştilor” s-au adăugat delegaţi din localităţile Cluj-Napoca, Alba-Iulia, Blaj, Oradea şi Bistriţa.

            Şi iată cum manifestarea a devenit o simbolică „replică” a Delegaţiei memorandiste de la 1892, la împlinirea a 125 de ani, de la acest mare eveniment politic care a contribuit esenţial la formarea unităţii conştiinţei de neam şi ţară a românilor aflaţi pe ambii versanţi ai munţilor Carpaţi.

            Arătăm ca Vasile Iuga a oferit pentru Ambasada Română din Austria două din lucrările reeditate recent de Societatea Culturală Pro Maramureș „Dragoș Vodă” din Cluj-Napoca, ca ediții aniversare, la 100 de ani de la Marea Unire: „Cu privire la Vasile Lucaciu-Acte, Documente, Procese” editată în anul 1940 la Baia Mare, scrisă de renumitul istoric maramureșean, Augustin Iuga și „Leul de la Şişeşti - De ce s-a prăbuşit monarchia austro-ungară”, scrisă de Tiron Albani şi editată la „Cercul Ziariştilor” din Oradea, la anul 1936.

            Odată ajunși la Hotelul „OEKOTEL Treffpunkt Fohrenhain” s-a organizat o „Seară românească la Viena”. Aceasta a început cu o surpriză de neuitat pentru toţi participanţii.

            Domnul Călin Țânțăreanu, ministru-consilier și domnul Adrian Adam, secretar II, la Ambasada Română din Republica Austria, alături de col. (r.) Gavril Babiciu și primarul comunei Șișești-Maramureș, domnul Ioan Mircea Tentiș, au înmânat fiecărui participant câte un Certificat și o Diplomă de Participare.

            Ca invitat special l-au avut pe studentul de la Facultatea de Istorie din Viena, domnul Daniel Soldan, care a căutat și identificat, prin arhivele vieneze, noi mărturii despre modul ostil în care a fost primită la 1892 Delegația Memorandistă, de către oficialitățile vieneze și imperiale.

            Ziua de 27 mai 2017, cea de-a doua zi a periplului membrilor Filialei Maramureş a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, a început cu o rugăciune în cel mai pur spirit ortodox românesc și ridicarea unui parastas, oficiat de preotul militar din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean „Pintea Viteazul” Maramureş, părintele dr. Daniel Sorin Achim, la Placa Comemorativă a ostaşilor români căzuţi pentru apărarea cetăţii vieneze, la asediul turcilor din 1683, care este fixată pe peretele exterior al bisericii Sfăntul Iosif de pe Kahlenberg (Dealul Cetății) din capitala austriacă.

            Despre faptele eroice ale ostaşilor români ce au luptat pentru apărarea Vienei în secolul al XVII – lea, precum şi despre eroismul tanchiştilor români din cadrul Regimentului 2 Care de Luptă ce au luptat şi s-au sacrificat în cea de-a doua conflagraţie mondială din secolul trecut pentru eliberarea Austriei de  ocupaţia nazistă, a vorbit participanţilor col. (r.) Ionel Corcodel – vicepreşedinte al a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” şi preşedinte al Asociației Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere „Alexandru Ioan Cuza” din M.Ap.N.-Filiala Maramureş şi s-a depus o coroană de flori în amintirea veşnică a românilor căzuţi pe meleaguri austriece.

            Şi pentru că se ştie puţin despre acest episod din istorie, am să detaliez puţin...      

            În 1862, ca urmare a unui conflict mocnit între Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman, Poarta declară război împăratului Leopold I. Oștirile musulmane pornesc în aprilie 1863 și ajung în preajma Vienei pe 14 iulie, începând asediul oraşului.

            La acea vreme, în Moldova domnea Gheorghe Duca (1678 - 1683), iar în Ţara Românească şerban cantacuzino (1679 - 1688). Ca vasali ai Imperiului Otoman, ei au trebuit să participe la campanie cu circa 4 până la 7 mii de oșteni fiecare. Ținta finală a atacului au aflat-o abia când au ajuns la Szekesfehervar (Stuhlweißenburg), în Ungaria.

            Din cauză că turcii nu le-au acordat încredere creștinilor, aceștia au fost puși să execute sarcini în domeniul infrastructurii, mai precis să construiască două poduri pe Dunăre, unul în amonte și altul în aval de Viena. Pentru aceasta, românii și-au stabilit tabăra pe un deal în pădurea  Schonbrunn, acolo având lemn din belșug.

            Profitând și de pasivitatea domnului moldovean, Șerban Cantacuzino a preluat inițiativa sprijinirii pe ascuns a forțelor creştine.

            Astfel, sub pretextul trimiterii de spioni sub zidurile „inamice”, domnitorul român trimitea de fapt soli având ca scop informarea vienezilor despre mișcările din tabăra turcească; ba chiar mai mult, a dezvoltat un sistem secret de comunicații, pentru a nu trezi suspiciuni în rândul turcilor. În momentele în care armatele românești erau nevoite să bombardeze orașul, acestea fie umpleau tunurile cu paie, fie foloseau ghiulele de fontă care produceau pagube minime zidurilor vieneze. Șerban Cantacuzino a întârziat cât mai mult construcția celor două poduri, facilitând totodată distrugerea lucrărilor de către „dușmani”.

            Aprecierile austriecilor la adresa comandantului român nu au întârziat să apară. Drept recunoștință, după bătălie Șerban Cantacuzino a primit de la împăratul Leopold I titlul de conte al Sfântului Imperiu Roman.

            În timpul asediului, Șerban Cantacuzino a poruncit ca în fața cortului său să fie ridicată o cruce mare de 5 metri din stejar, vizibilă de la mare depărtare. Aceasta purta o inscripție latină cu dublu sens, însăși cei 10 - 12 mii de români rugându-se pentru izbânda împăratului și atât.

            Crucea care dăduse curaj și speranță asediaților din Viena a fost furată în 1785, fiind înlocuită cu o copie. Crucea originală se regăsește azi la castelul Geyerau din Ljubljana. Capela a fost construită în 1927 (1929) la o oarecare distanță de locul original al crucii, din strada Hohenberg, deoarece pe locul acela fuseseră construite case. A fost avariată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind reparată de abia în 1961. Capela are în interior replica la scară redusă a crucii precum și reproducerea portretului lui Șerban Cantacuzino din mănăstirea Cotroceni. Monumentul este cunoscut azi ca și „Capela moldovenească” (în germană „Moldauer Kapelle”) și se află la intersecția dintre Arnsburggasse și Betty Roose Weg.

            În fața capelei a fost ridicat în 1983, pentru a marca împlinirea a 300 de ani de la marea bătăliei, bustul domnitorului muntean.

            De asemenea, în 1999 Academia Română a montat o placă pe biserica Sfântul Iosif de pe Kahlemberg ce comemorează contribuția soldaților români la depresurarea Vienei.

            A doua „stație” a avut loc, la sediul numit „Primăria Veche” (Altes Rathaus), unde, la 29 mai 1892, Delegația românească a fost întâmpinată de către Dr. Karl L+ueger si Ernst Schneider, la acea dată, deputaţi în Parlamentul de la Viena (Reichsrat) din partea Partidului Socialist Creştin.   Aici, președintele Asociației Culturale Pro Maramureș „Dragoș Vodă” din Cluj-Napoca, Vasile Iuga de Săliște, a înmânat Diplome de participare unor persoane din grupurile reunite.

            Panorama fostei metropole imeriale s-a dezvăluit în toată spendoarea ei!

            A urmat deplasarea la palatul Hofburg, unde era sediul Cancelariei Aulice Imperiale, de data aceasta deschisă, nu așa cum s-a întâmplat la 1892, când Delegația românească n-a avut acces.

            Un scurt popas s-a făcut la Muzeul de istorie din Viena. S-a vizat vizitarea sălii în care este expus Tezaurul de la Sânicolaul Mare, județul Timiș, cel mai important tezaur aurifer descoperit pe teritoriul de azi al României. S-au văzut numai o parte din piesele acestui tezaur deoarece piesele de bază fuseseră duse într-o expoziție itinerantă în Bulgaria.

            Desigur, nu se putea încheia periplul prin Viena fără a arunca priviri întrebătoare spre Palatul Belvedere, unde cei doi mari dictatori, Hitler și Musolini, au hotărât ruperea Nordului Tării la 1940.

            În final, toţi membrii grupului au luat hotărârea ca pentru cumpărături să revină la Viena cu altă ocazie, iar pe drumul spre casă au savurat lecţiile de istorie primite şi s-au bucurat de ocazia, poate unică, de a urma calea marilor înaintaşi memorialişti, acum, la împlinirea a 125 de ani de la istoricul lor demers.