167 DE ANI DE LA MOARTEA EROULUI PAŞOPTIST

MARAMUREŞAN, IOAN BUTEANU

23 mai 2016-Baia Mare-parcul Mara-Ansambul Monumental „Avram Iancu şi prefecţii”

            La invitaţia Filialei Baia Mare a Asociaţiei Cultural Patriotice „Avram Iancu”, o delegaţie a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”-Filiala Maramureş, a participat la festivitatea prilejuită de împlinirea a 167 de ani de la moartea eroului paşoptist maramureşan Ioan Buteanu.

           

La eveniment a fost prezent preşedintele de onoare al Societăţii Naţionale „Avram Iancu”, domnul procuror Ioan Bâtea, personalităţi ale vieţii politice, culturale şi economice din municipiu şi judeţ, membri ai filialelor locale a asociaţiilor „Avram Iancu” şi Cultul Eroilor „Regina Maria”, elevi şi profesori ai Şcolii gimnaziale „Avram Iancu” din Baia Mare.

            S-au intonat Imnul de Stat al României şi Imnul Societăţii “Avram Iancu”. Un sobor de preoţi a oficiat o slujbă de pomenire şi a sfinţit Monumentul şi coroanele de flori.

            Organizatorul şi moderatorul manifestării, domnul sing. Ioan Tuhuţiu-preşedintele Filialei Baia Mare a Asociaţiei Cultural Patriotice „Avram Iancu” a evocat personalitatea prefectului Zarandului, Ioan Buteanu, originar din localitatea maramureşană Şomcuta Mare.

            Despre semnificaţia evenimentului au vorbit prof. dr. Ilie Ghergheş, prof. univ. dr. Valeriu Oros şi col. (r.) Ioan Isac-prim vicepreşedinte al Filialei Baia Mare a Asociaţiei Cultural Patriotice „Avram Iancu”.

            Col. (r) Ioan Bota-preşedintele Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”-Filiala Maramureş a rostit următoarea alocuţiune:

            „Onorată asistenţă,

            Sunt deosebit de onorat ca în numele Filialei Maramureş a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria” şi al meu personal să aduc prinosul nostru de recunoştinţă şi să ne înclinăm cu profund respect în fata jertfei aduse acum 167 de ani de eroul Ioan Buteanu, precum şi de ceilalţi eroi paşptişti transilvăneni care, alături de Avram Iancu au plătit cu pretul vieţii idealurile românismului pe care le aveau adânc întipărite în minţile şi faptele lor.

            Dar astăzi vorbim de eroul nostru, de sorginte maramureşană, de prefectul, la propriu şi la figurat, Ioan Buteanu. Nu aş vrea să vă ţin o lecţie de istorie şi sunt convins că toţi cei adunaţi aici cunoaştem în aceeaşi măsură derularea evenimentelor dramatice din anii 1848-1849 din România şi mai ales din Transilvania. Totuşi am să fac câteva scurte referiri la evenimentele din perioada respectivă, aşa cum au fost ele relatate în scrierile istorice din ultima vreme.

            Mama lui vitrega spunea despre Ioan Buteanu ca sufera de “boala românismului”.

            Patruns de scopul luptei pentru drepturile si afirmarea natiunii din Ardeal, Buteanu a fost arestat de autoritati în doua rânduri, acest lucru determinându-l  pe tatal sau sa-l dezmosteneasca. Ca urmare a acestui gest al printelui sau, Buteanu îsi paraseste familia si se dedica luptei nationale. Avram Iancu îl descria ca “”...barbat pre cât luminat, pre atât nepregatitoriu...”.                 

            Ioan Buteanu a fost unul dintre fruntasii adunarilor populare de la Abrud, Câmpeni si Bistra, din aprilie 1848 si unul dintre principalii conducatori ai primei Adunari Nationale de  la Blaj din 30 aprilie 1848. La Marea Adunare Nationala de la Blaj din mai 1848 ,a avut un rol deosebit în însufletirea maselor, alaturi de Avram Iancu.

             Distingându-se prin spirit organizatoric, a  fost numit prefect al Legiunii Zarandului de catre Comitetul  National Român din Sibiu.      Ca si prefect de legiune a participat la luptele din zona Huedin si la dezarmarea militiilor unguresti de pe valea Muresului.

            Numele prefectului Buteanu rămâne strâns legat de apărarea eroică a Zărandului pe care l-a organizat şi l-a condus aproape singur.

            La 9 mai 1849, maiorul Hatvany organizează un atac mârşav asupra Abrudului, atac în urma căreia sunt prinşi prefecţii Buteanu şi Dobra. Hatvany pune la cale executarea celor doi, dar urmărit de trupele lui Avram Iancu este nevoit să se retragă în mod ruşinos, Dobra reuşind chiar să se salveze.

            Ioan Buteanu, legat de un afet de tun, este târât până la Iosăşel. Aici îşi găseşte sfârşitul tragic în 23 mai 1849, când Hatvany ordonă spânzurarea lui Buteanu de creanga unei sălcii pe malul drept al Crişului Alb, la capătul podului de peste Criş.

Silviu Dragomir, Ion Buteanu prefectul Zărandului 1848-1849

            Condus la locul de pierzare, Buteanu spus: Eu mor, dar nu mă tem de moarte căci am stat zi de zi în faţa ei. De altfel fraţii mei vor răzbuna moartea mea violentă.”

            Hatvany  îl întrerupe poruncind să isprăvească.

            Atunci Buteanu scoase punga plină cu galbeni din buzunar şi aruncând-o la picioarele lui îl mai apostrofă încă odată: „Luaţi-o tâlharilor! Pentru asta luptaţi voi nu pentru libertate.” Apoi şi-a pus singur ştreangul la gât ca să nu-l atingă mână de duşman.

            Tot în acea zi au mai fost spânzuraţi încă trei români: preotul din Iosaş, primarii din Iosaş şi Iosăşel, trei ţărani cu ţundre negre.⁴

            Salcia de care a fost spânzurat Buteanu a dăinuit în timp până în anii ’60 ai secolului al XX-lea.

            Împotriva legii, cât şi a ritualurilor creştine, înmormântarea morţilor nu s-a făcut decât după o săptămână. Trupul lui Buteanu a fost îngropat pe malul Crişului Alb la marginea şoselei spre Brad până în primăvara  anului 1869.

            În acelaşi an, avocatul arădean Dionisie Păşcuţiu porneşte iniţiativa deshumării şi apoi a reînhumării osemintelor martirului în mijlocul cimitirului din Gurahonţ.

            (În primăvara anului 1869, ieşind mari apele Crişului, au erodat malul scoţând la iveală coşciugul. Obsevând că sicriul e în pericol de a fi dus de ape, sătenii din Iosăşel au coborât pe funii de pe pod, au legat sicriul pe la mijloc şi l-au tras pe pod. Cel care şi-a riscat viaţa coborând în apele învolburate a fost din familia lui Indreiu Dudului din Iosăşel. Sicriul cu rămăşiţele pământeşti ale lui Ioan Buteanu, a fost transportat în cimitirul din Gurahonţ şi îngropat sub gorunul mare din mijlocul cimitirului, iar sătenii i-au pus la cap o cruce de piatră”. Nicuşor Paul, Întoarcerea urmei, Arad, 2001, p. 14, Apud înv. Creţa Pavel, Iosăşel, 1574 – 1986 – Monografie manuscris datat aprilie 1986.)

            Ceremonia a avut loc la 20 septembrie 1869 la care a participat o mulţime de oameni. Cu această ocazie preotul Nicolae Butariu din Bodeşti ţine un înflăcărat discurs. Autorităţile au ordonat anchetă judecătorească.

            La 18 august 1924, cu ocazia comemorării centenarului naşterii lui Avram Iancu,  osemintele lui Ioan Buteanu au fost din nou deshumate şi transportate împreună cu crucea de piatră la Ţebea unde îsi doarme somnul de veci alaturi de bunul sau prieten Avram Iancu, în cimitirul din curtea bisericii ortodoxe.

            Exemplul eroului maramureşan Ioan Buteanu va ramane vesnic în inimile noastre.”

           

            Pe acordurile Imnului Eroilor, au fost depuse coroane de flori la Complexul Monumental de către Filia Baia Mare a Asociaţiei Cultural Patriotice „Avram Iancu ” şi de către Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria”-Filiala Maramureş.

            În finalul manifestării omagiale, elevii Şcolii Gimnaziale „Avram Iancu” Baia Mare, precum şi un grup de elevi ai Seminarului Teologic Liceal Ortodox "Sf. Iosif Mărturisitorul" din Baia Mare, au prezentat un inspirat şi de succes program artistic.